Ciuperci cu măsline

Probabil te întrebi ce Dumnezeu e cu haosul ăsta în topicul subiectelor pe care le abordez. Ei bine, motivul pentru care nu am început acest blog este pentru că m-am gândit mereu la o nișă și nu am găsit-o. Drept urmare, o să îmi descopăr pe parcurs „punctul G”. 🙂

Și pentru că mi-am luat angajamentul să scriu un post zilnic sau la maxim două zile, iată-mă în lipsă de inspirație, scriind despre ciuperci cu măsline.


Deși îmi place foarte mult să gătesc, se întâmplă din ce în ce mai rar să am și timp.

Astăzi m-am trezit cu o poftă de gătit de numa numa și, pentru că îmi plac mâncărurile aromate, am pregătit ciuperci cu măsline și ciuperci.

Vă avertizez: sunt înnebunită după busuioc și cimbru. Deci, dacă o să vă mai povestesc  despre diverse mâncăruri, să știți că nu e lipsă de imaginație, inspirație sau cultură în alde condimentelor 🙂

Buuun. Și acum să trecem la treabă. Rețeta nu e vreo minune, dar rezultatul e foarte foarte gustos.

Ce îți trebuie: ciuperci, măsline, unt, sare, piper, cimbru, busuioc.

Ca să nu se usuce gustoasele ciuperci, de obicei, nu le curăț, doar le spăl foarte bine. Codițele le toc separat și le amestec cu măslinele. Buunn.

Se așează frumos ciupercile pe un strat fin de ulei amestecat cu puțină apă (poți și să nu folosești ulei, dacă ai un vas de gătit în care nu se lipește mâncarea.)

Doamne, ce greu e să descrii cum îți pui tu sufletul când pregătești de papa. Parcă nu are acceași savoare ca atunci când scotocești printre condimente și, emoționat, adaugi diverse ingrediente.

În fiecare ciupercuță se pune o bucățică de unt, busuioc, cimbru, sare (fii temperat, dacă măslinele sunt sărate) și piper. Se adaugă amestecul format din codițe și măsline. Eu am folosit măsline negre cu sâmburi. Ideal e să cumperi măsline fără sâmburi (eventual verzi) și să le toci.

Se acoperă cu un capac și se lasă la rumenit. Din când în când se adaugă apă, dacă e necesar.

Tadaaa!! Ciupercuțe cu măsline! Poftă bună!

E un chioșc al unui grec în zona Muncii. De fiecare dată când pășesc în magazinul lui îmi vorbește despre Grecia. Îl bănuiesc că are, de fapt, o agenție de turism necovențională :)

Odată am vrut să cumpăr măsline. Știți ce mi-a spus? Numai românii vor măsline negre. Culoarea măslinelor e verde, olive. Pe mine m-a convins. De atunci, cumpăr măsline negre doar dacă nu găsesc verzi.

Pentru rețete mai inspirate, îți recomand blogului lui Adi Hădean.

Anunțuri

Perfect imperfect

Temporary balanced composition by Starwink

Temporary balanced composition by Starwink

„Ai terminat comunicatul ăla?”

„Da, dar nu prea îmi place cum arată. Mai bine îl trimitem mâine.”

„Când lansezi proiectul acela fain?”

„Nu e încă gata, vreau să mai adaug ceva.”

 

De câte ori nu ai fost suficient de mulțumit de un lucru și l-ai tot amânat până când ai considerat că atinge pragul perfecțiunii?

De cele mai multe ori însă te-ai trezit că cineva a fost mai rapid decât tine sau că ideea nu mai este actuală. Iar dacă s-a întamplat ca alcineva să facă un proiect la care te-ai gândit tu, cu siguranță îl vei trece prin filtrul critic: “nu l-a făcut suficient de bine. Niște superficiali”.

Știu pentru că eu sunt o perfecționistă. Este un cuțit cu două tăișuri. Pe de-o parte, ceea ce faci este de o anumită calitate. Pe de altă parte, nu ești eficient cu timpul tău și cu termenele limită. Pierzi ore în șir finisând și reevaluând și rămâi în urmă cu taskurile zilnice. Eventual o să rămâi peste program cu orele sau o să lucrezi de acasă până noaptea târziu ca să îți îndeplinești toate sarcinile.

Perfecționistul se autosabotează de minune. “Nu pot să îl fac perfect, nu îl mai fac deloc.”

Și, ei bine, e foarte ușor să fii dezamăgit pentru că, ce să vezi, nu poți fi perfect. 🙂

 

Cum reușesc în lupta cu perfecționismul?

  • Admit că uneori pot greși și dacă greșesc nu e un capăt de lume
  • Îmi recunosc greșelile și cer ajutor
  • Deleg atunci când am foarte multe lucruri pe agendă (Ei bine, da. Perfecționistul își asumă foarte multe sarcini pentru că “lucrul făcut cu mâna ta, e bun făcut”)
  • Îmi notez lucrurile importante pe care trebuie să le fac și revin periodic la acea listă ca să nu mă pierd prea mult la un singur punct. Îmi fixez și deadlines pentru fiecare.

Cândva, pentru fiecare realizare sau moment în care eram mândră de mine, puneam o piatră într-o cutie pe care o păstram pentru zilele negre. Când eram deprimată că nu am realizat prea multe, era suficient să văd dovada vie. Asta până am aflat că nu e bine să muți pietrele din locul lor. J

Acum port în mine răspunsul la întrebarea cine sunt și ce pot. Și dacă am ceva de demonstrat, o voi face doar față de mine. Mă străduiesc să fiu un perfecționist temperat, centrat pe lucruri de calitate, la standarde înalte, nu perfecte.

 

Pentru cei care vor să afle cât sunt de perfecționiști, le recomand testul lui Randy Frost pe care îl găsiți aici.

Găsiți aici și varianta bbc.co.uk, cu interpretare pe subscale (concern over mistakes, personal standards, parent expectations, parental criticism, doubting of actions, organisation). Eu am scor înalt la standard personal (am standarde înalte în ceea ce mă privește și sunt critică cu mine dacă nu respect aceste standarde) și la organizare (tendința de a fi ordonată).

 

Alte articole pe această temă:

Seeking perfection, BBC.co.uk

Perfecționismul, totul sau nimic, Psychologies

How to Control Perfectionism, Wiki How


Primii pași

Primii pași - Bacău, 1985

Primii pași - Bacău, 1985

În septembrie 2007, am acceptat invitația lui Ionel Timofte de a participa la Schimb de cărți, un proiect Book Blog.

A fost dragoste la prima vedere. O idee faină, cu oameni frumoși, tineri, entuziaști, care s-au cunoscut online.

Eram printre puținele persoane prezente care nu avea un blog. Parcă îmi lipsea o mână. Fâstâceala mea de a răspunde la întrebări precum „Tu ce blog ai?”, „De când scrii?”, „Tu despre ce scrii?”, era urmată de firescul „Și când te apuci?”.

Entuziasmul molipsitor și încurajările lor m-au determinat să mă apuc de treabă. Am început să scriu poezii pe un blog deschis pe platforma Yahoo! 360. Proastă alegere. La nici o lună, Yahoo anunța că va închide acest serviciu.

După succesul răsunător (not), am descoperit platforma WordPress pe care am scris într-un ritm amețitor…o poezie pe lună :))

Dovada vie: priviredesculta.wordpress.com

Și iată-mă! După trei ani de tatonări, sunt în punctul în care îmi iau inima în dinți și pornesc un blog pe care mi-l doresc de mult.

Acum 25 de ani mergeam pentru prima oară. Sunt norocoasă că acel moment a fost surprins într-o fotografie. O păstrez mereu la vedere, pe birou. Mă inspiră, îmi amintește să mă bucur de fiecare început.

Astăzi fac primii pași în blogging. Bine v-am găsit, dragii mei!

Trei personaje au contribuit serios în depășirea „dacă”-urilor care mă împiedicau să mă apuc de treabă și vreau să le mulțumesc: Bobby Voicu, Alex Negrea și Matei Gărici.