Instalatorul, acest mascul alfa al secolului XXI
Postat: mai 16, 2011 Înscris în: Alandala | Tags: instalator, who visits you on facebook 7 comentariiDragelor, nu știu voi cum sunteți, dar eu sunt o norocoasă. Știu că mă invidiați, de aceea, doamnelor, voi încerca să păstrez o nuanță modestă a experienței unice pe care am avut-o cu nimeni altul decât acest zeu al sexului: “Instalatorul”.
Totul a început de la concursul de Like-uri organizat de National Spam: „OMG.. WOW! Its unbelievable now you can really get to know who visits you on facebook”
Am reușit să câștig trei inundații într-o lună și am avut onoarea de a întâlni tot atâția instalatori. Unul mai curat ca altul, o minunăție. Probabil vă întrebați cum m-am simțit. Ei bine, da, a fost extraordinar. Vă împărtășesc câteva din gândurile mele:
„Dar, vă rog, intrați încălțat. Insist! Nu-i nevoie să vă ștergeți noroiul, poftiți!”
„Vai, dar nu trebuie să mă întrebați dacă se poate fuma. Poftiți și prin sufragerie.”
„Ah, ce mozaic modern. Ați ratat un loc aici. Puneți-vă, vă rog, amprentele și pe colțul acesta al chiuvetei și completați aici, pe diagonala căzii. Dar ce să ne zgârcim, haideți și în bucătărie. Pe frigider ați ratat un loc. N-aș vrea să intervin, totuși, d-voastră sunteți artistul.”
„Serviți-vă cu toate materialele necesare. Simțiți-vă ca acasă. Ah, farfuria aceea de la mama e perfectă pentru ciment. Superb!”
„Cum? Să strângeți unde ați lucrat? Doamne, vă rog, nu! E plăcerea mea să găsesc surprize prin casă la o săptâmână după. Ascundeți-le unde credeți de cuviință! Ah, ador căutările de comori! Uite, după mașina de spălat niște câlți contemporani. Minunat!”
Doamnelor, vă rog, iluminați-mă, de unde acest mit al instalatorului sexy?
140.000 de euro, șansa la viață a singurului bebeluș din țară care a supraviețuit leucemiei congenitale
Postat: aprilie 12, 2011 Înscris în: Campanii umanitare | Tags: campanii umanitare, leucemie congenitala, marian teofan, parintele grierosu, transplant celule stem Un comentariuLa doar 11 luni, Marian Teofan Grierosu este un adevărat luptător. Este singurul copil din țară și printre puținii din lume care a supraviețuit leucemiei congenitale. Ajuns în faza de stabilizare, el are acum nevoie de 140.000 euro pentru a beneficia de un transplant de celule stem hematopoietice, o procedură care nu poate avea loc decât în străinătate.
Bebeluşul a fost internat la terapie intensivă încă din prima lună de viață, pentru că devenea din ce în ce mai palid şi refuza să mănânce. În urma analizelor, a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică congenitală cu celule precursoare B, o formă extrem de rar întâlnită (la 1 din 5 milioane de copii). A fost transferat imediat la secţia de oncologie a Spitalului „Sf. Maria” din Iaşi, unde a început tratamentul chimioterapic cu un citostatic foarte puternic.
Majoritatea copiilor născuți cu leucemie se sting după câteva zile, însă Marian a îndurat de la prima lună de viață un tratament extrem de dificil chiar și pentru un adult: chimoterapie, transfuzii de sânge, puncții lombare și medulare.
După faza de stabilizare, tratamentul prevede un transplant de celule stem hematopoietice. Pentru că în România nu există un precedent, nu s-a mai făcut transplant alogen la un copil atât de mic și, totodată, pentru că riscul de recidivă a bolii este foarte mare, singura soluție este o intervenție în străinătate, la spitalul San Matteo din Pavia, Italia. Aici s-au efectuat, până în prezent, peste 1.500 de transplanturi pentru diferite afecțiuni hematologice, dintre care peste 400 de transplanturi la copii cu leucemie acută limfoblastică.
Costurile transplantului alogen, respectiv căutarea unui donator și intervenția chirurgicală, se ridică la aproximativ 140.000 de Euro. Cu ajutorul donatorilor, până în prezent s-au strâns aproximativ 14.000 de Euro. În cursa pentru viață, Marian are nevoie, în continuare, de sprijinul nostru. Pe 17 aprilie, de ziua lui, să îi oferim cel mai frumos cadou: o șansă la viață!
Conturile în care se pot face donații sunt deschise la BRD Iaşi, agenţia Poitiers, pe numele Grierosu Vasile:
Cont lei: RO53 BRDE 240S V653 5750 2400
Cont Euro: RO12 BRDE 240S V7650 3622 400
De asemenea, se pot face donații prin telefon la numărul valabil doar în rețeaua Romtelecom: 0900.900.086, apel în valoare de 6 EURO.
Pentru mai multe informații:
Părintele Grierosu
Telefon: 0727.828.561
Blogul campaniei: http://bebemarian.wordpress.com/
Morcovii buclucași
Postat: aprilie 8, 2011 Înscris în: Alandala | Tags: cumparaturi, morcovi, parodie, verdeata 11 comentariiAseară, după două ore de râs la sală (bietul Sensei rezistă cu stoicism la crizele mele de chicoteală avansată), renunț la cârciumă și mă îndrept cuminte spre casă să dorm.
O foame soră cu moartea îmi dădea târcoale. Surpriză, piața e deschisă. Mă copleșește entuziasmul, când văd toate verdețurile proaspete. Și dă-i și cumpără: roșii, salată, ceapă verde, ridichi, spanac, mere, morcovi…Ce era pe capul meu, o veselie. Și plec încărcată cu enșpe punguțe. În spate duc rucsacul cu laptopul, iar pe un umăr echipamentul de la sală. Ca un pom de Crăciun, închei excursia într-un chioșc de unde cumpăr câteva beri să mă răcoresc.
În apropierea casei, asist la o scenă ruptă din filme. Doi orbi își luau la revedere:
El: Ești frumoasă?
Ea: Frumoasă foc!
Zâmbesc și merg țanțoșă mai departe. Ajung în fața blocului. Na-ți-o provocare! Cu ce deschid? Scot a cincea mână să caut cheia (ce înseamnă să practici o artă marțială, dom’le :)). Între timp, sună telefonul. Printr-o minune, răspund. Ooo, propunere de job. Încerc să par stăpână pe situație. Dărâmată de pungile blestemate, intru în scara blocului, cu ajutorul unui vecin binevoitor.
Treosc, pleosc, paacc!!! Pungile mi se rup, rând pe rând. Dumnezeule, scara blocului arată ca un câmp vandalizat. Urlu la telefon: Morcoviiii meeeii!!!! Încep să râd isteric. Sincron perfect, o viermuială de vecini, ce n-ai văzut. Care intrau în bloc, care ieșeau. Închid telefonul și, cu chiu cu vai, strâng recolta de morcovi, împreună cu vecinii amuzați teribil.
Vecin 1: Vă ajut cu morcovii?
Eu (printre lacrimi de râs): Mă descurc, mulțumesc.
Vecin 2: Lăsați, domnișoară, la ce sunt buni vecinii! Și râde șăgalnic cu un morcov uriaș în mână.
Eu: Doamne Dumnezeule!!! Scapă-mă cu viață de aici! Schițez un zâmbet amabil și întind singura pungă intactă, cea cu bere, pentru a abandona arma… portocalie și vânjoasă. Punga cu bere stârnește zâmbete de admirație și controversă.
În paralel, tipa oarbă de pe alee (care se pare că îmi e vecină) întreabă de zor ce s-a auzit. Ce a căzut? Degeaba încerc să îi explic. E tot mai îngrijorată, drept urmare îi pun un morcov în mână și îi spun să stea liniștită. Fața vecinilor: priceless!
O scenă de un ridicol rar, parcă ruptă dintr-o parodie ieftină.
Morala:
1. Nu merge la piață, când îți este foame!
2. Poartă mereu în geantă o pungă sănătoasă pentru cumpărături!
3. Data viitoare mergi la cârciumă să bei o bere!
Taxioke
Postat: martie 31, 2011 Înscris în: Alandala | Tags: karaoke, marian teofan, taxi 5 comentariiDimineață fuga fuga la o întâlnire. Comand un taxi. Un tip bine făcut, ochelari de soare tip Police, un Alex Yamasha autohton, nelipsitul trening și, bineînțeles, scobitoarea buclucașă în colțul gurii. Până aici, nimic prea spectaculos. Daaarrr, ce se aude?! “I’m just a gigolo…” și continuă “I’m just a gigolo and everywhere I go, people know the part I’m playin’…”
Și dă-i și cântă și trilu lilu. Slavă cerului se oprește melodia, înainte să izbucnesc în hohote de râs de comicul situației.
Nu trece mult și: „Please don’t go, don’t goooo, don’t go awaaay!” Doamne Dumnezeule, cât patos, câtă vână, cât entuziasm. 🙂
Îi mulțumesc pentru cursă și, zâmbitoare, mă duc la întâlnire. La întoarcere, urc în taxi și butonez de zor pe telefon. Alt taximetrist care fredonează exaltat și nu orice: cântece de jale, romanțe, tristețuri îmbietoare pentru suflete pierdute în astenia de primăvară. Ca să vă faceți o idee: “Ce păcat că timpul trece precum toamna trandafirii”.
Bun, și acum să facem un sondaj.
Timpul, bată-l vina!
Postat: martie 23, 2011 Înscris în: Dezvoltare personală, Dezvoltare profesională | Tags: delegare, prioritizare, time management, urgent versus important 2 comentarii
Cu toate promisiunile pe care mi le-am făcut, tot nu reușit să scriu de mai bine de o lună pe blog. Jap jap, Roxana, jap jap.
De ce? Răspunsul care plonjează pe buzele tuturor: “n-am avut timp”.
“It’s not enough to be busy, so are the ants. The question is, what are we busy about?”– Henry David Thoreau
Poate profesia pe care mi-am ales-o, poate o gestionare ineficientă a timpului, poate implicarea în prea multe activități.
Îmi place ceea ce fac, îmi place să îmi fac treaba bine, îmi place să pot sprijini o acțiune prin ceea ce știu. Uneori însă, a uita sau a nu reuși să spui “nu” se traduce în mai puțin timp pentru tine.
Există și reversul medaliei: dacă nu fac asta acum, câtă vreme sunt tânără și în forță, atunci când? Culmea, nu sunt singura la care am auzit replica asta.
Și iată-ne prinși într-un cerc vicios.
Ce-i de făcut?
1. Stil de viață sănătos (ore decente de culcare, alimentație sănătoasă, mese regulate, sport, vitamine etc.). Managementul energiei este dat de echilibrul carieră/viață personală. Ai energie, ești odihnit, te simți motivat pentru că faci ceea ce îți place, atunci ești productiv și la locul de muncă. Oboseala conduce la o lipsă de răbdare, incapacitatea de a privi lucrurile în perspectivă, alocarea unui timp îndelungat unei sarcini, creativitate scăzută, deci productivitate scăzută.
2. Analiză. Începi cu obiectivele mari, cele care contează pentru tine (dorințe, vise, așteptări). Acestea pot fi împărțite în categorii care au o importanță mai mică sau mai mare pentru tine (familie, carieră, prieteni, spiritualitate, dezvoltare personală etc.). Pentru fiecare categorie, găsește două-trei activități care te vor ajuta să te apropii de îndeplinirea lor.
3. Planificare. Realizează o hartă a timpului: o diagramă cu activitățile programate pe zile, săptămâni. Aceasta poate fi împărțită pe culori dedicate fiecărei categorii importante din viața ta (roșu pentru activitățile de la serviciu, galben pentru orele de voluntariat, verde pentru orele dedicate sinelui etc.). Agenda de serviciu poate fi împărțită în două: activități zilnice, de rutină și cele neașteptate.
Urgent versus important
Se spune că persoanele eficiente sunt cele care acordă mai mult timp lucrurilor importante, decât celor urgente.
Îți recomand următoarea schemă de împărțire a listei de activități, iar ordinea de rezolvare a sarcinilor este dată de numărătoare. Se începe cu acțiunile urgente și importante.
‘Este esențial să fii eficient. Uneori, dacă amânăm prea mult, chiar și lucrurile din categoria celor neimportante și mai puțin urgente, pot ajunge în secțiunea 1.
„Dimineața este cel mai prost moment în care să decizi la ce urmează să lucrezi”, spune Julie Morgenstern, expert în time management, autorul cărții Never check email in the morning. Este recomandat să faci un to do list seara, înainte de culcare.
Învață să delegi! Știu că le poți face foarte bine pe toate. Uneori însă asta te costă foarte mult. Ai mai puțin timp pentru tine, te copleșește surmenajul etc. A delega nu înseamnă a pune pe umerii colegilor tăi sarcinile care nu îți plac, activitățile de rutină sau din contră prea dificile. A delega înseamnă a autoriza și a responsabiliza o persoană căreia i-am oferit toate informațiile de care are nevoie și, mai ales, care are cunoștiințele necesare pentru a realiza acea sarcină
Nu te îngrijora pentru ceea ce s-ar putea întâmpla! De prea multe ori petrecem timp prețios gândindu-ne la tot felul de lucruri care s-ar putea întâmpla. Dacă nu primesc macheta, dacă vine factura x, dacă nu termin la timp proiectul, dacă…Tratează o problemă atunci când apare, altfel riști să pierzi atât de multă energie. Enegie pe care o poți folosi constructiv în prezent.
4. Activități relaxare (muzică, un curs de dans sau de pictură, un spectacol, un roman, un week-end la munte sau poate o baie relaxantă etc.) Cu cât te înverșunezi mai mult să stai ore în șir pe același proiect, productivitatea ta scade. Acordă-ți acele momente de relaxare. Îmi amintesc de momentele în care mă împotmoleam la o problemă de matematică. Porneam pe o cale și tot insistam pe ea până când, epuizată, puneam pixul jos. După o pauză de un ceai sau o melodie faină, reveneam la problemă și aveam revelația simplității ei.
Îți recomand:
Never check email in the morning, Julie Morgenstern
Time management – Urgent vs. important
Matricea Eisenhower – Imporant vs. Urgent
Burse universitare în valoare de 50.000 Euro pentru tinerii aflați în dificultate
Postat: februarie 2, 2011 Înscris în: Proiecte | Tags: bal caritate, Fundatia Blue Heron, Valentine's Day Charity Ball Scrie un comentariuSunt mândră să pot fi alături de echipa Fundației Blue Heron în organizarea celei de-a V-a ediții a Valentine’s Day Charity Ball. De aceea, vreau să vă împărtășesc câteva informații din culisele evenimentului.
Legătura între oameni a depășit granițele concurențiale, a lăsat deoparte bugetele de CSR și aprobările întârziate.
Trebuie să vă mărturisesc că am fost sceptică, la început, că vom reuși într-un timp atât de scurt. Dar, iată-ne cu o săptămână înainte de eveniment, având alături 30 de sponsori, 14 parteneri și 17 parteneri media.
Am cunoscut oameni grozavi, care s-au alăturat cauzei cu ochii închiși, lăsând deoparte beneficiile de imagine. Le mulțumesc tuturor cu această ocazie.
Un lucru pe care l-am învățat: exercițiul perseverenței și al încrederii funcționează de minune. Bineînțeles, și cauza este extrem de importantă.
Iată, pe scurt, câteva informații despre Fundația Blue Heron și despre evenimentul caritabil. Și să nu uit, vă aștept pe pagina de fani a Fundației Blue Heron, pentru a fi la curent cu noutățile.
Fundația Blue Heron oganizează a V-a ediție a Valentine’s Day Charity Ball, prestigiosul eveniment anual de strângere de fonduri în beneficiul programului de burse universitare destinat tinerilor merituoși, fără posibilități materiale – tineri orfani sau abandonați, care urmează studii academice.
Evenimentul va avea loc sâmbătă, 12 februarie, la Palatul Ghika. Peste 250 de invitați și-au confirmat prezența: personalități din mediul de afaceri, corpul diplomatic, societatea civilă și personalități din presă. Prin prezența și contribuțiile lor, aceștia oferă tinerilor beneficiari ai Fundației o șansă la educație și un viitor mai bun.
Anul acesta, cu ajutorul donatorilor din România și Statele Unite, Fundația și-a propus să ofere 50 de burse noi în valoare de o mie de euro per student.
Unul dintre momentele-cheie ale serii este decernarea premiului umanitar „Forget-Me-Not” pentru contribuții remarcabile în societatea civilă românească. Câștigătorii edițiilor anterioare au fost Dinu Patriciu, Camelia Șucu, ASR Principesa Mostenitoare Margareta a României și Anastasia Soare.
Programul serii include o prezentare de modă la care vor participa finalistele concursului Miss Universe România și un concert surpriză.
Despre Fundația Blue Heron
http://www.blueheronfoundation.org/
Înființată în anul 2002 la Los Angeles, Fundația Blue Heron împlinește opt ani de activitate în România.
Blue Heron oferă cel mai complex program de burse universitare tinerilor abandonați sau orfani din România, care include acoperirea taxelor de școlarizare, bani de buzunar, susținerea participării la cursuri de dezvoltare personală și profesională, un program inovator de mentorat și voluntariat. Programul de Burse Universitare Blue Heron se derulează în colaborare cu 20 de parteneri, DGASPC-uri și ONG-uri din peste 11 județe.
Fundația Blue Heron este una dintre puținele organizații non-guvernamentale din România ai cărei fondatori acoperă toate costurile administrative. Astfel, donațiile și contribuțiile financiare ale susținătorilor sunt folosite integral pentru burse. Dintre cei 115 studenți beneficiari, 44 au absolvit deja și se află la începutul unor cariere promițătoare.
Înainte de înființarea Programului de Burse Universitare în anul 2005, între 2002-2005, Fundația Blue Heron, în colaborare cu DGASPC din diferite zone ale țării, a investit în construirea unor locuri de joacă, precum și în programe pentru copii instituționalizați sau bolnavi în fază terminală.
Până în prezent, Fundația a strâns 760.000 de dolari de la peste 600 de donatori din Statele Unite și România.
Ciuperci cu măsline
Postat: ianuarie 29, 2011 Înscris în: Alandala | Tags: busuioc, cimbru, Ciuoerci cu masline, masline verzi, reteta 4 comentariiProbabil te întrebi ce Dumnezeu e cu haosul ăsta în topicul subiectelor pe care le abordez. Ei bine, motivul pentru care nu am început acest blog este pentru că m-am gândit mereu la o nișă și nu am găsit-o. Drept urmare, o să îmi descopăr pe parcurs „punctul G”. 🙂
Și pentru că mi-am luat angajamentul să scriu un post zilnic sau la maxim două zile, iată-mă în lipsă de inspirație, scriind despre ciuperci cu măsline.
Deși îmi place foarte mult să gătesc, se întâmplă din ce în ce mai rar să am și timp.
Astăzi m-am trezit cu o poftă de gătit de numa numa și, pentru că îmi plac mâncărurile aromate, am pregătit ciuperci cu măsline și ciuperci.
Vă avertizez: sunt înnebunită după busuioc și cimbru. Deci, dacă o să vă mai povestesc despre diverse mâncăruri, să știți că nu e lipsă de imaginație, inspirație sau cultură în alde condimentelor 🙂
Buuun. Și acum să trecem la treabă. Rețeta nu e vreo minune, dar rezultatul e foarte foarte gustos.
Ce îți trebuie: ciuperci, măsline, unt, sare, piper, cimbru, busuioc.
Ca să nu se usuce gustoasele ciuperci, de obicei, nu le curăț, doar le spăl foarte bine. Codițele le toc separat și le amestec cu măslinele. Buunn.
Se așează frumos ciupercile pe un strat fin de ulei amestecat cu puțină apă (poți și să nu folosești ulei, dacă ai un vas de gătit în care nu se lipește mâncarea.)
Doamne, ce greu e să descrii cum îți pui tu sufletul când pregătești de papa. Parcă nu are acceași savoare ca atunci când scotocești printre condimente și, emoționat, adaugi diverse ingrediente.
În fiecare ciupercuță se pune o bucățică de unt, busuioc, cimbru, sare (fii temperat, dacă măslinele sunt sărate) și piper. Se adaugă amestecul format din codițe și măsline. Eu am folosit măsline negre cu sâmburi. Ideal e să cumperi măsline fără sâmburi (eventual verzi) și să le toci.
Se acoperă cu un capac și se lasă la rumenit. Din când în când se adaugă apă, dacă e necesar.
Tadaaa!! Ciupercuțe cu măsline! Poftă bună!
E un chioșc al unui grec în zona Muncii. De fiecare dată când pășesc în magazinul lui îmi vorbește despre Grecia. Îl bănuiesc că are, de fapt, o agenție de turism necovențională :)
Odată am vrut să cumpăr măsline. Știți ce mi-a spus? Numai românii vor măsline negre. Culoarea măslinelor e verde, olive. Pe mine m-a convins. De atunci, cumpăr măsline negre doar dacă nu găsesc verzi.
Pentru rețete mai inspirate, îți recomand blogului lui Adi Hădean.
Perfect imperfect
Postat: ianuarie 27, 2011 Înscris în: Dezvoltare personală | Tags: dezvoltare personala, perfectionism, perfectionist, randy frost, test perfectionism 2 comentarii„Ai terminat comunicatul ăla?”
„Da, dar nu prea îmi place cum arată. Mai bine îl trimitem mâine.”
„Când lansezi proiectul acela fain?”
„Nu e încă gata, vreau să mai adaug ceva.”
De câte ori nu ai fost suficient de mulțumit de un lucru și l-ai tot amânat până când ai considerat că atinge pragul perfecțiunii?
De cele mai multe ori însă te-ai trezit că cineva a fost mai rapid decât tine sau că ideea nu mai este actuală. Iar dacă s-a întamplat ca alcineva să facă un proiect la care te-ai gândit tu, cu siguranță îl vei trece prin filtrul critic: “nu l-a făcut suficient de bine. Niște superficiali”.
Știu pentru că eu sunt o perfecționistă. Este un cuțit cu două tăișuri. Pe de-o parte, ceea ce faci este de o anumită calitate. Pe de altă parte, nu ești eficient cu timpul tău și cu termenele limită. Pierzi ore în șir finisând și reevaluând și rămâi în urmă cu taskurile zilnice. Eventual o să rămâi peste program cu orele sau o să lucrezi de acasă până noaptea târziu ca să îți îndeplinești toate sarcinile.
Perfecționistul se autosabotează de minune. “Nu pot să îl fac perfect, nu îl mai fac deloc.”
Și, ei bine, e foarte ușor să fii dezamăgit pentru că, ce să vezi, nu poți fi perfect. 🙂
Cum reușesc în lupta cu perfecționismul?
- Admit că uneori pot greși și dacă greșesc nu e un capăt de lume
- Îmi recunosc greșelile și cer ajutor
- Deleg atunci când am foarte multe lucruri pe agendă (Ei bine, da. Perfecționistul își asumă foarte multe sarcini pentru că “lucrul făcut cu mâna ta, e bun făcut”)
- Îmi notez lucrurile importante pe care trebuie să le fac și revin periodic la acea listă ca să nu mă pierd prea mult la un singur punct. Îmi fixez și deadlines pentru fiecare.
Cândva, pentru fiecare realizare sau moment în care eram mândră de mine, puneam o piatră într-o cutie pe care o păstram pentru zilele negre. Când eram deprimată că nu am realizat prea multe, era suficient să văd dovada vie. Asta până am aflat că nu e bine să muți pietrele din locul lor. J
Acum port în mine răspunsul la întrebarea cine sunt și ce pot. Și dacă am ceva de demonstrat, o voi face doar față de mine. Mă străduiesc să fiu un perfecționist temperat, centrat pe lucruri de calitate, la standarde înalte, nu perfecte.
Pentru cei care vor să afle cât sunt de perfecționiști, le recomand testul lui Randy Frost pe care îl găsiți aici.
Găsiți aici și varianta bbc.co.uk, cu interpretare pe subscale (concern over mistakes, personal standards, parent expectations, parental criticism, doubting of actions, organisation). Eu am scor înalt la standard personal (am standarde înalte în ceea ce mă privește și sunt critică cu mine dacă nu respect aceste standarde) și la organizare (tendința de a fi ordonată).
Alte articole pe această temă:
Perfecționismul, totul sau nimic, Psychologies
How to Control Perfectionism, Wiki How