La teatru, birjar!

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când aflu de proiecte faine, tare mi se umple inima de bucurie.

Pe scurt, iacă ce veste am primit: se lansează proiectul Ludika, „Teatrul unor nopţi de vară”. Timp de trei săptămâni, în fiecare luni, la Teatrul de Vară Herăstrău, bucureștenii pot veni cu mic, cu mare, la spectacolele puse în scenă de tineri artiști.

Pe cei care s-au obișnuit cu scenariul: “Nu am bani să merg la teatru” sau “Nu găsesc bilete” îi anunț de pe acum că nu au nicio scuză să lipsească. Prețul biletelor e simbolic, doar 1 Ron, iar sala e mai mult decât încăpătoare, având 2500 de locuri.

 

Seara porților deschise la cultură

Astăzi, începând cu ora 19:00, Teatrul de Vară Herăstrău găzduiește reprezentarea piesei “Și cu violoncelul ce facem” de Matei Vişniec. Primul spectacol al stagiunii I este regizat de Mihai Lungeanu și îi are în distribuție pe actorii Mihail Spiridonescu, Paula Grosu, Valentin Cotigă şi Sorin Frâncu.

O comedie savuroasă, o piesă de teatru absurd într-o viziune românească, povestea  Domnului cu violoncel care pune la încercare răbdarea Domnului cu Ziarul, Bătrânului cu Baston și Doamnei cu voal.

Ludika, un suflu proaspăt

Ludika aduce pe scenă spectacole noi de teatru contemporan, coordonate de regizori tineri și interpretate de actori talentați. Proiectul aduce împreună publicul iubitor de teatru și trupele de actori debutanți care, în general, găsesc cu dificultate un spațiu de reprezentare.

Program

Edițiile următoare ale stagiunii I:
1 August: „Vreau să fiu actriță!” cu Anca Sigartău
8 August: „Luni-Vineri” cu Lari Giorgescu

Stagiunea aII-a se desfășoară în perioada 5-19 septembrie și se adresează în special studenților.

Intrarea la Teatrul de Vară Herăstrău se găsește pe aleea dinspre Arcul de Triumf.


Concertul Bon Jovi, o lecție de viață

Au oferit totul. Nu era omenește posibil să dăruiască mai mult.

Un concert pe care îl voi purta mereu în suflet. O poțiune delicată și plină de forță în același timp. Un sunet care te lasă mut. Mii de oameni perfect sincronizați în simțiri, cântând la unison.

O adevărată lecție de viață concentrată în trei ore.

Mulțumesc!


Iubitori de ciocolată, feriți-vă!

mmmmmmmuffin by Sunset Accident

mmmmmmmuffin by Sunset Accident

Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt un fan declarat al ciocolatei. Cu toate astea, încep să îmi pun întrebări serioase legate de acest aliment aparent inofensiv.

În caz că nu știam de ce am venit la birou la ora opt, ei bine, misterul s-a elucidat. O oră mi-am curățat laptopul de un monstru maro, dulce și extrem de lipicios. Da, ciocolata îmi devora instrumentul muncii, cu o mare nonșalanță!

Cum a ajuns acolo? Dumnezeu cu mila! Alarma pentru detectare „monștri maro, dulci și extrem de lipicioși din geantă” nu era activată.

Și dă-i și scobește cu diverse obiecte contondente. Am început cu vârful unui creion, am continuat cu un cuțit și mi-am desăvârșit opera cu scobitori.

Recunosc, ultima etapă a fost cea mai savuroasă. Cu atât mai mult cu cât am fost surprinsă în plin mozol de către unul dintre colegi. Expresia lui era demnă de o analiză a doctorului Lightman. Pentru cei care nu au fost încă, prin nu știu ce enigmă, cuceriți de serialul Lie to Me, îl recomand cu toată seriozitatea de care pot da dovadă. Aici găsiți primul episod.


Instalatorul, acest mascul alfa al secolului XXI

Super plumber by TomPastuszka

Super plumber by TomPastuszka

Dragelor, nu știu voi cum sunteți, dar eu sunt o norocoasă. Știu că mă invidiați, de aceea, doamnelor, voi  încerca să păstrez o nuanță modestă a experienței unice pe care am avut-o cu nimeni altul decât acest zeu al sexului: “Instalatorul”.

Totul a început de la concursul de Like-uri organizat de National Spam: „OMG.. WOW! Its unbelievable now you can really get to know who visits you on facebook”

Am reușit să câștig trei inundații într-o lună și am avut onoarea de a întâlni tot atâția instalatori. Unul mai curat ca altul, o minunăție. Probabil vă întrebați cum m-am simțit. Ei bine, da, a fost extraordinar. Vă împărtășesc câteva din gândurile mele:

„Dar, vă rog, intrați încălțat. Insist! Nu-i nevoie să vă ștergeți noroiul, poftiți!”
„Vai, dar nu trebuie să mă întrebați dacă se poate fuma. Poftiți și prin sufragerie.”
„Ah, ce mozaic modern. Ați ratat un loc aici. Puneți-vă, vă rog, amprentele și pe colțul acesta al chiuvetei și completați aici, pe diagonala căzii. Dar ce să ne zgârcim, haideți și în bucătărie. Pe frigider ați ratat un loc. N-aș vrea să intervin, totuși, d-voastră sunteți artistul.”
„Serviți-vă cu toate materialele necesare. Simțiți-vă ca acasă. Ah, farfuria aceea de la mama e perfectă pentru ciment. Superb!”
„Cum? Să strângeți unde ați lucrat? Doamne, vă rog, nu! E plăcerea mea să găsesc surprize prin casă la o săptâmână după. Ascundeți-le unde credeți de cuviință! Ah, ador căutările de comori! Uite, după mașina de spălat niște câlți contemporani. Minunat!”

Doamnelor, vă rog, iluminați-mă, de unde acest mit al instalatorului sexy?


Morcovii buclucași

Robot by Starwink

Robot by Starwink

Aseară, după două ore de râs la sală (bietul Sensei rezistă cu stoicism la crizele mele de chicoteală avansată), renunț la cârciumă și mă îndrept cuminte spre casă să dorm.

O foame soră cu moartea îmi dădea târcoale. Surpriză, piața e deschisă. Mă copleșește entuziasmul, când văd toate verdețurile proaspete. Și dă-i și cumpără: roșii, salată, ceapă verde, ridichi, spanac, mere, morcovi…Ce era pe capul meu, o veselie. Și plec încărcată cu enșpe punguțe. În spate duc rucsacul cu laptopul, iar pe un umăr echipamentul de la sală. Ca un pom de Crăciun, închei excursia într-un chioșc de unde cumpăr câteva beri să mă răcoresc.

În apropierea casei, asist la o scenă ruptă din filme. Doi orbi își luau la revedere:

El: Ești frumoasă?
Ea: Frumoasă foc!

Zâmbesc și merg țanțoșă mai departe. Ajung în fața blocului. Na-ți-o provocare! Cu ce deschid? Scot a cincea mână să caut cheia (ce înseamnă să practici o artă marțială, dom’le :)). Între timp, sună telefonul. Printr-o minune, răspund. Ooo, propunere de job. Încerc să par stăpână pe situație. Dărâmată de pungile blestemate, intru în scara blocului, cu ajutorul unui vecin binevoitor.

Treosc, pleosc, paacc!!! Pungile mi se rup, rând pe rând. Dumnezeule, scara blocului arată ca un câmp vandalizat. Urlu la telefon: Morcoviiii meeeii!!!! Încep să râd isteric. Sincron perfect, o viermuială de vecini, ce n-ai văzut. Care intrau în bloc, care ieșeau. Închid telefonul și, cu chiu cu vai, strâng recolta de morcovi, împreună cu vecinii amuzați teribil.

Vecin 1: Vă ajut cu morcovii?
Eu (printre lacrimi de râs): Mă descurc, mulțumesc.
Vecin 2: Lăsați, domnișoară, la ce sunt buni vecinii! Și râde șăgalnic cu un morcov uriaș în mână.
Eu: Doamne Dumnezeule!!! Scapă-mă cu viață de aici! Schițez un zâmbet amabil și întind singura pungă intactă, cea cu bere, pentru a abandona arma… portocalie și vânjoasă. Punga cu bere stârnește zâmbete de admirație și controversă.

În paralel, tipa oarbă de pe alee (care se pare că îmi e vecină) întreabă de zor ce s-a auzit. Ce a căzut? Degeaba încerc să îi explic. E tot mai îngrijorată, drept urmare îi pun un morcov în mână și îi spun să stea liniștită. Fața vecinilor: priceless!

O scenă de un ridicol rar, parcă ruptă dintr-o parodie ieftină.

Morala:
1. Nu merge la piață, când îți este foame!
2. Poartă mereu în geantă o pungă sănătoasă pentru cumpărături!
3. Data viitoare mergi la cârciumă să bei o bere!


Taxioke

Dimineață fuga fuga la o întâlnire. Comand un taxi. Un tip bine făcut, ochelari de soare tip Police, un Alex Yamasha autohton, nelipsitul trening și, bineînțeles, scobitoarea buclucașă în colțul gurii. Până aici, nimic prea spectaculos. Daaarrr, ce se aude?! “I’m just a gigolo…” și continuă “I’m just a gigolo and everywhere I go, people know the part I’m playin’…”

Și dă-i și cântă și trilu lilu. Slavă cerului se oprește melodia, înainte să izbucnesc în hohote de râs de comicul situației.

Nu trece mult și: „Please don’t go, don’t goooo, don’t go awaaay!” Doamne Dumnezeule, cât patos, câtă vână, cât entuziasm. 🙂

Îi mulțumesc pentru cursă și, zâmbitoare, mă duc la întâlnire. La întoarcere, urc în taxi și butonez de zor pe telefon. Alt taximetrist care fredonează exaltat și nu orice: cântece de jale, romanțe, tristețuri îmbietoare pentru suflete pierdute în astenia de primăvară. Ca să vă faceți o idee: “Ce păcat că timpul trece precum toamna trandafirii”.

Bun, și acum să facem un sondaj.


Ciuperci cu măsline

Probabil te întrebi ce Dumnezeu e cu haosul ăsta în topicul subiectelor pe care le abordez. Ei bine, motivul pentru care nu am început acest blog este pentru că m-am gândit mereu la o nișă și nu am găsit-o. Drept urmare, o să îmi descopăr pe parcurs „punctul G”. 🙂

Și pentru că mi-am luat angajamentul să scriu un post zilnic sau la maxim două zile, iată-mă în lipsă de inspirație, scriind despre ciuperci cu măsline.


Deși îmi place foarte mult să gătesc, se întâmplă din ce în ce mai rar să am și timp.

Astăzi m-am trezit cu o poftă de gătit de numa numa și, pentru că îmi plac mâncărurile aromate, am pregătit ciuperci cu măsline și ciuperci.

Vă avertizez: sunt înnebunită după busuioc și cimbru. Deci, dacă o să vă mai povestesc  despre diverse mâncăruri, să știți că nu e lipsă de imaginație, inspirație sau cultură în alde condimentelor 🙂

Buuun. Și acum să trecem la treabă. Rețeta nu e vreo minune, dar rezultatul e foarte foarte gustos.

Ce îți trebuie: ciuperci, măsline, unt, sare, piper, cimbru, busuioc.

Ca să nu se usuce gustoasele ciuperci, de obicei, nu le curăț, doar le spăl foarte bine. Codițele le toc separat și le amestec cu măslinele. Buunn.

Se așează frumos ciupercile pe un strat fin de ulei amestecat cu puțină apă (poți și să nu folosești ulei, dacă ai un vas de gătit în care nu se lipește mâncarea.)

Doamne, ce greu e să descrii cum îți pui tu sufletul când pregătești de papa. Parcă nu are acceași savoare ca atunci când scotocești printre condimente și, emoționat, adaugi diverse ingrediente.

În fiecare ciupercuță se pune o bucățică de unt, busuioc, cimbru, sare (fii temperat, dacă măslinele sunt sărate) și piper. Se adaugă amestecul format din codițe și măsline. Eu am folosit măsline negre cu sâmburi. Ideal e să cumperi măsline fără sâmburi (eventual verzi) și să le toci.

Se acoperă cu un capac și se lasă la rumenit. Din când în când se adaugă apă, dacă e necesar.

Tadaaa!! Ciupercuțe cu măsline! Poftă bună!

E un chioșc al unui grec în zona Muncii. De fiecare dată când pășesc în magazinul lui îmi vorbește despre Grecia. Îl bănuiesc că are, de fapt, o agenție de turism necovențională :)

Odată am vrut să cumpăr măsline. Știți ce mi-a spus? Numai românii vor măsline negre. Culoarea măslinelor e verde, olive. Pe mine m-a convins. De atunci, cumpăr măsline negre doar dacă nu găsesc verzi.

Pentru rețete mai inspirate, îți recomand blogului lui Adi Hădean.