Taxioke

Dimineață fuga fuga la o întâlnire. Comand un taxi. Un tip bine făcut, ochelari de soare tip Police, un Alex Yamasha autohton, nelipsitul trening și, bineînțeles, scobitoarea buclucașă în colțul gurii. Până aici, nimic prea spectaculos. Daaarrr, ce se aude?! “I’m just a gigolo…” și continuă “I’m just a gigolo and everywhere I go, people know the part I’m playin’…”

Și dă-i și cântă și trilu lilu. Slavă cerului se oprește melodia, înainte să izbucnesc în hohote de râs de comicul situației.

Nu trece mult și: „Please don’t go, don’t goooo, don’t go awaaay!” Doamne Dumnezeule, cât patos, câtă vână, cât entuziasm. 🙂

Îi mulțumesc pentru cursă și, zâmbitoare, mă duc la întâlnire. La întoarcere, urc în taxi și butonez de zor pe telefon. Alt taximetrist care fredonează exaltat și nu orice: cântece de jale, romanțe, tristețuri îmbietoare pentru suflete pierdute în astenia de primăvară. Ca să vă faceți o idee: “Ce păcat că timpul trece precum toamna trandafirii”.

Bun, și acum să facem un sondaj.

Reclame